by cerulinstelatdeasupra
Tu plangi, chiar de zambesti luminii oarbe
tu seci, cu toata ploaia dinspre sud
tu nori, cu tot seninul prins in salbe
tu iad, desi din rai crezi ca te-aud.
Tu speri, chiar de-i albastra zarea
Tu gri, desi pictezi acelasi curcubeu
Tu ceri, dar stinsa-i lumanarea
Din cerul parasit de Dumnezeu.
superba!
Contrapuncte ce-l implinesc pe “tu”,armonizandu-i fiinta in imbratisarea cu “eu”…
Rostul intamplarilor isi va fi gasit rostul intamplandu-se pur si simplu…
Cat despre rima …m-a cam adus acasa…subcerulunstelatdeasupra…:)
Frumos. Desi in versul:
“Tu speri, chiar de-i albastra zarea” nu ai antiteza, ca in toate celelalte. As inlocui “speri” cu altceva mai pesimist.
Dar frumoasa oricum.