Toamna imi canta muzica ce-mi place. Culori, armonie, ploaie, tacere si tristete. Multa tristete neinteleasa de multi, vioara sufletului meu. Toamna mi-e dor, mi-e frig, mi-e sete si mi-e visare.
Daca toamna ar fi femeie, ar avea ochii mei. Si daca mi-ar fi iubita, i-as spala picioarele. E aspra si demna, generoasa si sublima, calda cat sa nu uitam cat de dureros poate biciui insingurarea. Nu pot scrie despre toamna fara sa o iubesc, n-o pot trai fara sa-mi fie teama ca nu ma va mai primi si maine. Nu stiu, de mult prea multe ori, sa scriu. Dar toamna citeste; in tremurul mainilor mele, pe buzele vinetii, in ochii ascunsi de lumina. Si ma iarta ca nu-i pot spune mai mult.
Ma iarta si tu… ca nu-ti spun nespus cate ti-as spune, daca as sti.
Ma iarta ca nu mai am timp de muzica pentru ca plang prea mult.
Ma iarta, domnul meu, ca nu stiu a saruta decat cu buzele…
E o muzica in toamna, o cadenta rara, e o dorinta bizara; o simt intr-un fel si o cant prea sarac. Nu voi mai scoate vioara din suflet, urechile nu vibreaza, iar tu stii oricum, toamna iti canta si tie.
Azi ti-am citit postul…si a venit ca o incununare si o intregire a postului meu . Daca muzica pe care o ascultam ma emotiona, daca postul tau m-a emotionat si asa, am dat play la muzica si am recitit…si am recitit…si am zambit visand
Cumpariluzii
atunci cand nu poti scrie sau nu poti spune, opreste-te din ceea ce faci. respira. priveste. priveste frunza aceea care cade lin. ii vei imprima un alt tremur, un alt dans, din insasi privirea ta. vei fi si tu in acea frunza care stie atat de bine sa cada…si vei invata de la ea si cuvintele si si dansul si resemnarea..iar ea va invata de la tine cum e sa fii om…atunci cand vei face asta te va ierta si toamna si oamenii, si acel om ( el sau ea) pe care il ( o) iubesti…va sti din privirea ta ca ai nvoie de iertare si ti-o da, cu simplitate. iar lacrimile tale nu vor mai fi atunci, de durere
Toamna e prea buna cu noi, ne asculta si ne-nvata, pe rand, fara discriminari, fara analize. Sa vrem doar sa primim… Iar tu stii sa canti…
Câte anotimpuri mi-au fugit pe urme!!!
Doamne,
le roteam odată cu anii mei
le-mbrăcam în dorinţe
şi visuri paralele doar, doar
vor ajunge să-mi cânte
împlinire
acum sunt frunză în toamnă
departe mi-e cântecul…