Am obosit… sa caut justificari pentru comportamentul oamenilor… am obosit sa ma mai intreb de ce… sa gasesc solutii, cuvintele potrivite, pozitia optima .. am obosit si-mi vine sa tip!!! Da, pare o refulare adolescentina, dar e cu atat mai profunda cu cat eu nu mai sunt adolescenta si oboseala asta e adanc trasata in oasele si nervii si cearcanele mele ce se intind pe mai mult de jumatate din orizontul pe care nu-l mai vad. Sunt obosita si nu mai am rabdare nici sa ascult, nici sa vorbesc, nici sa scriu, nici macar sa dorm.

M-am surprins explodand de furie la cel mai mic disconfort… ma sperie… si nu ma recunosc. N-am tipat in viata mea la nimeni, n-am lovit niciodata, detest violenta, indiferent daca e fizica sau verbala. Am fost mereu calma si am zambit intotdeauna insultelor, ineptiilor, rautatilor, nedreptatilor… dar nu mai pot!!! Sunt plina de vanatai… si de cicatrici care nu mai trec.

Anunțuri