Port cu mine imaginea prosopului cazand
de pe soldurile creionate in lumina amurgului.
Port gandurile tale blestem peste greseala
ce imi va fi cripta vietii netraite.
Port cuvinte peste tot ce nu ai rostit
si tacere peste intrebarile neintrebate.
Port alb, iubite, ca sa ma pot privi in oglinda
amintirilor pe care eu le-am intinat.
Port departari si vise zdrobite
Pe cai mistuite ce-mi macina dorul de foc.
Esti greu si ma dori si te port…