Mai ai tu maini sa le intinzi spre mine?
Esti asa sus si-ti vad talpile goale
strivind firul de iarba care imi face umbra,
Ai mai trecut pe-aici, cu ani in urma
si doar printr-o minune n-ai calcat
pe trupul meu uscat. Un vreasc
prin toate cate-ai adunat o vara,
sa-ti tina cald cand vei sorbi din ceai.
Mai poti tu soapta sa-mi auzi?
Dar ochi, mai ai? Te-apropii orb
Cu bratele-ncarcate de vremi,
pe spate – porti viscolele toate
din care ti-am trimis si eu cateva.

Acum as vrea… sa te poti apleca
sa ma ridici de-aici, din fiecare piatra,
Cristalele care sclipesc in soare
sunt ramasitele dintr-o oglinda mare,
in care te priveai zambind candva.
Mai ai tu gura sa-mi vorbesti?
Mai sunt a ta?