Un navigator florentin, care l-a insotit pe Magellan in prima calatorie in jurul lumii, povesteste ca intaiului bastinas intalnit in Patagonia i s-a pus in fata o oglinda si, atunci, acel urias, ingrozit de propria sa imagine, si-a pierdut mintile. […]
Legenda spune limpede ca Narcis s-a aplecat deasupra unei fantani si s-a indragostit de el insusi. Cred insa ca prejudecata ca Narcis se iubeste ca un egolatru ar trebui evitata. In definitiv, cei care se iubesc excesiv pe ei insisi nu prea au obiceiul sa-si infiga pumnalul in inima. Daca ar fi gasit in sine motive destul de puternice pentru a trai, Narcis nu s-ar fi sinucis. Sinuciderea lui nu e atat consecinta cunoasterii de sine, cat esecul ei.”

Zambetul meu ar ingheta daca n-ar starni zambet. O carte pe care n-a rasfoit-o nimeni, niciodata, oricat de pertinenta si de documentata, e lipsita de valoare. Binele si raul nu se invata din carti. Frumusetea nu se arata ochiului, ci inimii. Izolarea urateste, distorsioneaza, ciunteste. Bucuria e mai intensa pentru cel care o face.

Am invatat tot ce stiu, iubind. Am facut primii pasi pentru ca imi iubeam parintii si am dorit sa ajung la ei. Am invatat sa citesc pentru ca-i iubeam pe cei care aveau raspunsuri pentru toate intrebarile mele. Am invatat sa privesc in mine si sa scotocesc dupa raspunsuri pentru ca te iubeam si nu stiam cum te iubesc.

Acum nu-mi mai ajung cartile. Nu-mi mai ajung nici eu. Sunt un perete tencuit in toate culorile pentru ca nu stiu ce culori iti plac. Sunt un kitch fara tine…

Anunțuri