De unde sa fi stiut eu, biata femeie fara minte, ca o palma peste bot poate insemna mai mult decat o demonstratie de forta, ca umilinta este o modalitate de daruire, nu o rusine, ca atunci cand imi striveai trupul cu trupul tau eram mai femeie decat atunci cand stateam deasupra?
Cine sa-mi fi aratat, inainte de tine, ca tacerea inseamna mai mult decat o mie de cuvinte, ca privirea poate sa doara mai rau decat o bataie crunta, ca tristetea ta poate cuprinde o incapere si ma poate strange mai tare decat un cleste de fier?
Cum sa fi invatat ca, daca astept, primesc mai mult decat daca cer? Ce carti sa-mi fi deschis ochii ca sa pot vedea gesturi intr-un lucru aparent inert, grimase pe un chip impietrit, noblete in nimic? Ce dictionare explica sensul cuvintelor tale, mai bine decat cuvintele tale?
Cand sa fi simtit bucuria de a respira, daca nu mi-ai fi acoperit gura cu palma?