Felix Grande

„Unde-ai fost fericit altadata
nu trebuie sa te intorci nicicand: vremea
a trecut si a sters multe, ridicand
frontiera zidului sau
de care uimita iluzia ta se va lovi.
Vremea a tesut
cu multa negraba
infrangerea ta,
in timp ce lipseai, in timp ce umblai
nestiutor prin lume,
pastrand ca pe o amintire
ceea ce nu era decat distrugere tainica,ruina.

Daca fericirea ti-a dat-o o femeie,
acum a-mbatranit sau a uitat
si nu vei simti decat amara uimire
– arvuna pentru blestemele de dupa aceea.
O carciuma de va fi fost, isi va fi schimbat
stapanul ori clientii
si coltul tau va fi ocupat
cu intrusi fantasmagorici
care te vor imbranci grosolani in strada,in pustiu.
Un cartier de va fi fost, vei gasi
printre schimbarile progresului urban
scheletul tau imprastiat.

Nu trebuie sa te intorci nicicand, niciunde,
caci orice poveste intrerupta
supravietuieste numai
pentru a se razbuna pe iluzie,
pentru a-ti infige cutitul in vis,
disperat, murind asasinat.

Si totusi stii ca ai sa te intorci
pentru ca fericirea te-a insemnat
cu fierul rosu al nostalgiei, transformandu-ti
viata intr-o uriasa cicatrice;
si daca esti cinstit cu tine insuti, te vei roti
in jurul dezastrului de neoprit,
cum se roteste cainele in jurul mormantului
stapanului sau.”