Te mai astept pentru ca refuz sa mor.
Nu ti-au placut niciodata femeile incapatanate, dar imi vei ierta refuzul de a renunta, fiindca e o indarjire vecina cu nebunia, mai puternica chiar si decat tine. Voi trage cu dintii de viata asta pana o storc de tot sangele care se mai scurge din ea.
Poate ai renuntat sa ma mai cauti, poate m-ai gasit candva, dar eram atat de transfigurata de durere incat nu m-ai recunoscut. Poate nu ma vei gasi niciodata, dar nu-mi voi asuma pacatul de a fi cedat comoditatii, nu voi fi eu aceea care a ucis.
Cat timp traiesc eu, tu vei fi acolo, respirand prin bataile inimii mele.
Nu poate fi altfel, chiar si nedreptatile trebuie sa-si aiba un echilibru in ceva.

Trebuie sa mai cred ca ma cauti, altfel lumea asta n-are niciun dumnezeu.

Anunțuri