Putine vorbe imi rasuna in minte, putine lucruri imi sunt vii peste ani, putini oamenii ce-au amplificat putinul din mine.
Daca m-a inteles vreodata cineva, n-am fost eu aceea. Aportul meu in viata mea consta in a-mi fi respectat alegerile. Intotdeauna mi-a fost dat sa aleg, rascrucile mi-au calauzit labirintul si daca ar fi sa ma intorc, mi-ar fi singurele repere. Am revenit de cateva ori asupra drumului pe care l-am ales, insa nu pentru a merge pe un alt drum, ci pentru ca am considerat ca nu l-am parcurs corect si l-am mai luat o data la picior ca sa nu-i stirbesc semnificatia. La capatul oricarui drum am lasat in urma un pod, care s-a ridicat de fiecare data cand intelesesem ce era de inteles. Unde nu se ridica podul, e semn ca trebuie sa mai zabovesc. E un simt ca un semn, pe care nu l-am exprimat vreodata, dar singurul care nu m-a tradat. Tot ce regret este efectul lucrurilor pe care le-am facut cand n-am tinut seama de semne. De cate ori am ales cu mintea, am gresit.
Imi doresc de la noul an cuvinte pe care sa fiu incapabila sa le gandesc, imi doresc ca mintea mea sa se subordoneze simturilor, imi doresc un firesc fara angoase si libertatea de a ma supune.
Raspund astfel tuturor indemnurilor de „traieste-ti viata” pe care le-am primit de-a lungul timpului. Traiesc, oameni! Imi traiesc alegerile, traiesc ceea ce sunt. E posibil sa nu traiesc ceea ce intelegeti voi prin viata, dar de-asta drumurile mele se inchid in urma mea, ca sa pot merge inainte. De-asta nu mi-e frica de esec, pentru ca n-am gresit niciodata prin ce-am simtit. Nu v-as putea spune voua „fac asta pentru ca asa simt”, homo sapiens ucisi de logica si de rationamente, nu v-as putea arata stelele mele, pentru ca ele nu sunt vizibile pentru voi.
Lasati-ma sa fiu.

Anunțuri