Omul invartea disperat manivela aparatului, vechi de pe vremea lui Pazvante. Care Pazvante? nu stim, istoria nu ne spune; stim atat: era chior, iar instalatia de aer conditionat, cumparata prin e-licitatie.ro, se defectase.
-Tantzo, raspunde fa, firi-a-dracu’ de shoanta! Si iar: brrr, brrr, brrr, sucea de manivela. Tantzo, ‘tu-tzi laptili ma-tii! Cu cealalta mana potrivea mouse-pad-ul, pe care statea scris: STOP, insotit de semnul de rigoare. Asta era! Cum de nu si-a dat seama? STOP, adica trebuia sa se opreasca. „Da-te-n gatu’ ma-tii, Tantzo, cu telefonul tau cu tot, iar trenu’ sa se duca pulii de suflet” isi zise omul in gand, plin de naduf. „Al dracu’ cu cine o mai cobori bariera in seara asta”. Si Diocletzian Chismorie puse hotarat receptorul in furca. Doua, trei click-uri de mouse si Chismorie deja accesase o pagina de internet, de unde se revasa o abundenta de sani, cururi, pizde care mai de care mai obscene. Ceva in pantalonii impiegatului o luase razna, nasturii mici de fier ai C.F.R.-ului (de care el era atat de mandru) i se pareau acum meschini si Diocletzian tragea de ei cu o mana transpirat-de-disperata. In sfarsit, penisul, laolalta cu doua randuri de burta, se prelingea undeva sub buza scaunului. Chismorie isi pierduse erectia si asta il facea si mai nervos. Arunca o privire neagra spre telefon, iar apoi spre aparatul de aer conditionat.
Ceva sclipind pe ecranul monitorului ii atrase atentia: o negresa lasciva isi tot sugea un deget…Chismorie icni infundat si duse mana intre picioare. Stupoare! Penisul disparuse! Un val negru i se lasa pe ochi si impiegatul Diocletzian Chismorie era istorie: trenurile treceau prin fata cantonului conectat la internet, fara ca vreun pasager sa banuiasca, macar, ca bariera aceea nu se va mai ridica, nici cobori vreodata. In ceatza care ii cuprinse spiritul, lui Chismorie i se paru ca desluseste o umbra: – Fa, Tantzo, tu esti? Zi, fa!
Tantza, mai mult o naluca, se invartea in cantonul stramt soptind infundat intr-un obiect ca un receptor. – Dda, dda, rrapiddul 706, peste cinci minute! Nnu, nnu, bariera e coborata, nici o grija, dda, dda! Chismorie se tari pana la ea: – Lasa, fa, telefonul ala, ca mi-e rau! Si atunci Tantza ii intinse si lui receptorul. Diocletzian il lua, iar cand a vrut sa rasuceasca manivela si sa cheme salvarea, a observat ca ceea ce dusese la ureche era propriul lui penis. Un urlet de fiara injunghiata sparse aerul cald in preajma cantonului: AAAAUUUUUUUUUUUUUU!
– AAAAUUUUUU, tzipa Chismorie cand se trezi pe jos. Jur-imprejurul lui cateva sticle de bere se coclisera din cauza caldurii, iar resturile putzeau. Telefonul suna infundat: zrrrr, zrrrr, zrrrr. Chismorie avea o durere teribila la testicule. „Ma doare coaili, care-va-sa-zica ca le mai am”. Apoi, bajbaind cu mana in pantalonii prea stramti pentru un acar de Baragan, dadu si de propriul penis. Telefonul suna intr-una: zrrrr, zrrrr, zrrrr. Fericit, Diocletzian se indrepta spre telefon, impiedicandu-se de cadavrele a doua sticle de bere, consumate mai demult.
– Alo?! Tu esti, fa, Tanzto? Care? 706-le? Da, da, la si paispe minute! Auzi, fa? Si mie tot in paispe mi se rupe! Apoi puse telefonul in furca, apasa pe butonul care cobora bariera si ii arunca o ocheada negresei de pe monitor. Fiara aceea isi sugea lasciva degetul, pe Chismorie il durea capul, dar si mai jos de matze. Apoi isi aminti de Tantza si de cum ducea ea receptorul-penis la gura. Brrrr, brrrr, invarti Diocletzian manivela telefonului de cateva ori: – Dda, miorlai Tantza vioaie! – Auzi, fa Tantzo, cat e intre cantoanili noastre? – ‘Fo juma’ de ora! -Agatza-te fa de un marfar si vino-ncoa’ ca ne-a bagat astia enternet. Vino, fa, sa vezi cum vorbeste alea negrele si alea albele pe la telefoane! Vii, fa? – Viu, Chismorie, cum sa nu viu! Da’ ti-a mai ramas baloane d-alea de la mecdonal, ca daca mai raman iar, vorba lu’ barbati-miu, bortzoasa in camp…?
Seara se lasa incet. Trenurile treceau fara oprire. Chismorie iesise pe prispa cantonului si fuma o tzigara. Tantza ingana o melodie vesela si clatea balonul mic si rosu cu gentiletze. In Baragan se faceau cozi mari, tot mai mari, de automobile care stateau cuminti in fata unor bariere care nu se mai ridicau niciodata. Chismorie privea undeva in zare. Trenurile goneau fara oprire.

Anunțuri