Am capatat o fascinatie pentru durere. Exista atatea forme minunate ale durerii, incat am impresia ca nu-mi ajunge timpul sa le savurez pe toate. Tristetea este acea durere care-ti excita niste simturi de care nu erai constient, care-ti permite sa te transporti in alte planuri, greu accesibile, ce-ti dau o senzatie de comfort si de siguranta, incredibila. Energia selenara este un miraj la care n-am stiut sa iau parte, in care n-am stiut sa ma regasesc. Durerea este o experienta miraculoasa, intruchiparea pacatului primordial, a sentimentului de vina combinat cu recunostinta de a-ti fi dat tie sa traiesti nuante de senzatii. Durerea este o dovada de rafinament a spiritului, o sensibilitate a perceptiei in formele ei cele mai elaborate, la ani lumina de senzatia cald/rece. Prin durere te poti intoarce in tine si iti poti explora toate cotloanele, in cel mai obiectiv mod cu putinta. Iubirea insasi presupune durere, renuntarea e o forma a durerii cu valente nebanuit de pozitive, aproape o eliberare. Intunericul iti doare ochii insuportabil, daca esti atat de obisnuit sa fii yang. Cand esti yin, intunericul devine prietenos si imbietor, te intorci in el cu nevoia de acasa. Pentru ca de acasa, din canapeaua ta familiara, poti calatori, inchizand ochii, in oricate lumi, chiar si-n lumea ta. Poti distinge nebanuite forme in intunericul din ochii tai inchisi, infinit mai multe decat in lumina orbitoare a zilei.
Durerea… intr-o anumita doza, administrata de o anumita mana, intr-o anumita conjunctura, este orgasmica. Durerea este corecta, verticala, neinselatoare. Nu-ti tradeaza niciodata asteptarile, nu arde, nu ucide. Durerea e o forma de alta viata.