Nu merit eu, nu eu am inflorit zapezile,
si n-am sadit eu maci in campul serii,
Nu eu am sters zadarnice regrete din ochii mei,
prea grei ca sa se mai ridice
si sa-ti mai caute privirea.
N-am dat eu sensuri noi tacerii tale,
cand n-aveai glas sa-mi mai rostesti
raspunsuri, intre doua contractii.
Nu sunt eu aceea care trebuie sa vorbeasca
atunci cand limba-ti amorteste de durere,
Si n-aduc eu, pe buze-nvinetite de muscaturi,
niciun cuvant de alinare.
N-am eu credinta cat sa-ti umplu visele,
cand tu te zvarcolesti de nesomnul
deja incalcatelor promisiuni.
Nu mor eu, cu fiecare viata ce ti se deschide la picioare,
si nu-s eu inger, cand dimineata ai vrea sa simti batai de-aripa.
Nu eu am renascut in mine doruri
si n-am dat eu ideea de intens unui cuvant inca nerostit,
caci n-am plans eu atat de mult ca tine,
pentru o iubire.

Anunțuri