Intre o viata si-o viata ma descompun,
Las moartea mea mostenire, cu limba de moarte,
Si ma renasc in fiecare timp pe care il ucid,
Navalnic ticait prelung de dincolo si-atat de aproape.
Adagio
25 Duminică ian. 2009
in
25 Duminică ian. 2009
Intre o viata si-o viata ma descompun,
Las moartea mea mostenire, cu limba de moarte,
Si ma renasc in fiecare timp pe care il ucid,
Navalnic ticait prelung de dincolo si-atat de aproape.
i.o.flavius a spus:
Maria…
daca renasterea ramine posibila, viata descompune moartea…
un gind optimist…
Cele bune!
Agarttha a spus:
Flavius…
iti multumesc pentru gandurile bune. 🙂