Uneori pana si eu ma-ntreb „de ce asa?”
Cum de mi-e sufletul atat de plin de tine, in lipsa ta?
Si-n fiecare intrebare te simt mai viu,
si-mi cresti in inima din ce in ce mai mare.

Cu fiecare noapte in care te gandesc
mi-e dorul tot mai zbor, caderea tot mai lina,
si te sarut in gand, te-adorm in inima
si te-nvelesc cu doua lacrimi,
in timp ce-ti multumesc ca-s asa plina de tine
incat nu-mi va mai fi niciodata frig.
Si te iubesc. Plang, deci traiesc.

Anunțuri