De bunavoie m-am infipt in el,
genunchiul tau – un drug de fier,
pansament inimii sangerande.

Mi l-ai proptit adanc in piept,
cautandu-mi maruntaiele cu femurul,
scotocind dupa sufletul meu.

Rotula ta mi-a patruns valvele,
mi-a strapuns aorta amutind-o,
sangele tau – cantar iubirii mele.

Privirea ta m-a despicat in doua emisfere:
un nord al suferintelor neincetate,
un yang al izbavirii prin supunere.

Genunchiul tau, lumina noptii mele,
o sfera in negura, nisipuri miscatoare,
inima batand in mine ritmul pulsului tau.