Singuratatea – o fiara ce-mi sfasie ficatul,
ma smulge sec din mrejele oricarei lumi,
ma zdrobeste de ghetarul aceleiasi inimi,
ma imprastie in toate stelele in care am crezut
vazandu-le.

Singuratatea – monstru cu aripi de ceara,
ma amageste ca voi zbura intr-o zi
cu prea multa lumina pentru ochii obositi,
deveniti un intuneric in care ma complac
simtindu-l.

Singuratatea – miraj al iubirii interzise
carare hada insangerandu-mi talpile,
oaza mult prea departe pentru frunze deja uscate,
copila alergand despletita in camp de maci
vestejindu-se.

Singuratatea – o forta izbindu-ma de stanci
furioasa ca ochiul unei meduze ucigase,
straina de armonie si de echilibru,
desfigurata de invidie pe visurile ce nu imi poate lua
schingiuindu-ma.

Publicitate