Dorurile-mi zboara mai inalt ca visele;

cu mintea nu te-ajung, cu inima te am.

Departe imi esti cand doar imi amintesc,

simtindu-te, pielea-ti miroase a mar,

calda, respiratia imi infioara spatele

si ochii imi rostesc mistere albastre

al caror sens in aflu prin sangele ce-ti sorb.

Cu sufletul descopar culori ascunse mintii,

privirea anahatei descuie lacate ruginite,

elibereaza aripi chircite de speranta,

hraneste iluzia pictand alte ceruri

in nuante de rosu, albastrul e-al tau.

Anunțuri