Dorurile-mi zboara mai inalt ca visele;
cu mintea nu te-ajung, cu inima te am.
Departe imi esti cand doar imi amintesc,
simtindu-te, pielea-ti miroase a mar,
calda, respiratia imi infioara spatele
si ochii imi rostesc mistere albastre
al caror sens in aflu prin sangele ce-ti sorb.
Cu sufletul descopar culori ascunse mintii,
privirea anahatei descuie lacate ruginite,
elibereaza aripi chircite de speranta,
hraneste iluzia pictand alte ceruri
in nuante de rosu, albastrul e-al tau.
Anunțuri
