de Omar Khayam

Ramai sa mai ciocnim o cupa la hanul vechi de pe coclauri,
Caci pentru vin si pentru tine mai am in san trei pumni de aur.
Ramai sa ne-ngropam tristetea si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul din valea umbrelor fugare.

Stii tu, frumoaso, ca ulciorul din care bei infrigurata
E faurit din taina sfanta, din taina unui trup de fata?

L-a faurit candva olarul cel inspirat de duhul rau,
Din taina unui trup de fata frumos si cald ca trupul tau.
Inmiresmeaza-te, frumoaso, ca pe-un altar de mirodenii
Cat zarea-i plina de albastru si lumea-i plina de vedenii.

Atat cand drumurile vietii mai au pe margini bucurii,
Caci maine in zadar vei bate la porti de suflete pustii,
Iubeste-ma acum, caci anii de nabanuiti vor pune frau
Si zilele vietii noastre se scurg ca undele pe rau.

Si trupul tau care mi-e astazi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumetii pe la hanuri…

Ramai sa ne-omoram tristetea si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul din valea umbrelor fugare.