Femei. Observ ca scriu cam mult despre ele, mai mult decat se cuvine unei femei. Dar ele ma intriga cel mai tare. Probabil cu ele interactionez cel mai des, cautandu-le. Pe strada, ma uit dupa femei. Ce mi-ar putea spune un barbat, pe strada? Sunt toti la fel. Barbatii se evidentiaza in intimitate, femeile sunt imbracate, parfumate, aranjate anume pentru a intoarce privirile. Cand vad o femeie frumoasa, simt nevoia sa-i zambesc. Sunt atat de putine femei frumoase.

Ma uitam ieri la o duduie simpatica. Mi-a atras atentia printr-o simplitate distinctiva, o naturalete a gesturilor, un zambet cald, firesc, ca o adiere intr-o zi torida. Amabila, cu ochi mari, usor migdalati, buze sensibile, nici subtiri, nici groase, o voce duioasa, care m-a invaluit, degete lungi, delicate, miscari de gazela lenesa. Mi-a placut femeia asta, am analizat-o in cel mai mic detaliu (nu ma putea vedea) si mi-a produs o stare de bine ce m-a urmarit pe parcursul intregii zile. Si ma gandeam, mai bine zis, vizualizam… ca sa pot face distinctia intre o femeie frumoasa si una sexy… mi-o imaginez „on top”. Nu on top of me, desigur. 😆

Doar imi inchipui cum ar arata femeia aia, facand dragoste. Astfel stiu ce-mi place la ea. Femeile care-mi par frumoase, nu sunt deasupra. Sunt intinse felin, in cearsafuri albe, cu parul ravasit pe perna, cu trupul curbat moale sub linia trupului lui, privindu-l sau visand cu ochii inchisi, iubindu-l sau asteptandu-l, fara a-l acapara, fara a-l imobiliza, fara a-i cere mai mult. Iar el simte. Un barbat adevarat simte mai mult decat vede sau aude, o adora fara sa o mangaie si-o imbratiseaza fara s-o atinga. Si-o atinge in ultimul rand cu mainile.

Femeia frumoasa este deasupra lui fara sa stea deasupra.

Publicitate