by cerulinstelatdeasupra

Te strâng in palmă, colb de diamant
te cern prin mine ca-ntr-o veche sită
în forma încă vie de talant
să te mai torn din nou încăpruită.

Pe talgeru-mi de-argint iar să mai stai
de mine să te-anin ca pe-o icoană
să smulg galopul miilor de cai
vuind ca ruga păcătoșilor din strană.

Și-n carnea nopții gândul să-mi înmoi
să te mai nasc o dată din cuvânt
prin ochiul negru-al timpului, în doi,
să fim lumină vie, nu pământ…