Despre verdele ierbii pot sa-ti spun ca doare,
si rasul copilului imi sapa cratere in timpan,
soarele e o bila prea mare
si numai seamana cu cea de-acum un an.
*
Nu stiu ce zi e azi, n-am ceas, n-am aer
si n-am cuvinte dorul sa-mi rostesc,
ieri a fost ziua mea si maine va fi din nou,
doar daca te gasesc.
*
Sau poate ai sa vii, sa ma privesti o clipa,
si sa imi iei cu tine fluturi si primaveri,
florile de cires sa ninga ani de-a randul
troiene de petale, pe noi si noi dureri.
*
Tristetea din glasul ochilor tai ma sfasie…
Pingback: Metatext bricolat din blogotecă « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă