In starea asta de repaos mi-e greu sa te astept,

mi-e bine stiind ca vei zambi, in mii de ani,

deasupra visurilor noastre si-ai sa te miri

ca m-ai uitat. Chiar de-as trimite catre tine

hulubul colorat, voi fi departe;

ce-as mai putea sa-ti daruiesc in mii de ani,

in care tu imi vei fi fost cuvant nescris,

amurg si resemnare?

Te-am desenat, in mintea mea, de-atatea ori,

fara sa stiu am inventat culori

si te-am rescris, te-am sters, te-am ingropat,

apoi cu sufletul te-am conturat pe panze albastre,

pana cand genele ti-au zburat,

mesaje purtand altei lumi, la mii de ani departare.