Mihai Eminescu

Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi sa-l vindec,
L-am chemat în somn pe Kama –
Kamadeva, zeul indic.

El veni, copilul mândru,
Calarind pe-un papagal,
Având zâmbetul fatarnic
Pe-a lui buze de coral.

Aripi are, iar în tolba-i
El pastreaza, ca sageti,
Numai flori înveninate
De la Gangele maret.

Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Ma lovi cu ea în piept,
Si de-atunci în orice noapte
Plâng pe patul meu destept…

Cu sageata-i otravita
A sosit ca sa ma certe
Fiul cerului albastru
Si-al iluziei deserte.

Anunțuri