Mi-a fost frig, zilele astea… Atat de frig incat am stat multe ore ghemuita in canapea, cu genunchii stransi. Asta e o pozitie din care ma pot accesa cu usurinta, imi pot controla gandurile si reactiile, sau imi pot opri tremuratul. Si-am observat ca nu pot plange, in pozitia asta, ma enerveaza lacrimile care mi se preling pe nas, gadilandu-ma.

Nici nu prea mai stiu sa plang; de ce-as plange? Inteleg destul cat sa mi se para absurd sa plang. Nu folosesc la nimic, lacrimile… nu le consider o dovada de slabiciune, slabi suntem cu totii, uneori chiar ne place, le consider o stupiditate.

Cand ceva te doare groaznic, te va durea si daca plangi. Te va durea oricum, indiferent ce faci; pana cand… pana cand n-o sa te mai doara.

E semn c-ai mai murit putin.