Aiurea, nu sunt insomniaca, am un bioritm care ma surprinde si pe mine. Pe ideea ca „berzei chioare in face Dumnezeu cuib”, mie mi-a fost dat un organism care nu permite excese. El, din proprie initiativa, fara vreun efort din partea mea.

Sa va explic cum devine treaba asta: sunt fumatoare, dar nu pot fuma mult, nu mi-a fost rau vreodata de la tigari, pur si simplu mi se spune „stop”, din interior, „azi ai atins limita”. Iar eu, ascultatoare, ma conformez. Daca plec, sa zicem, cu trenul (ma rog, nu mi s-a mai intamplat de cativa ani) pentru… nu stiu… 12 ore… nu simt nevoia sa fumez. Deloc. Daca sunt intr-un local pentru fumatori, n-am nicio problema. Nu ies la usa pentru 2-3 fumuri.

Cu alcoolul, e alta poveste. Imi place vinul, dar e singurul alcool pe care il pot inghiti. Am incercat ceva mai tare, cat sa nu mor proasta, nu mi-a suras. Lichior, sa nu vad. Iar vin pot bea cat sa ma relaxeze, niciodata peste. Daca incerc sa ma ametesc (n-am reusit, desi am vrut, de vreo 2 ori), mi-e rau, dar raman lucida.

Imi pot prelungi starea de veghe oricate ore vreau. Cred ca vreo 36 am vrut, cel mai mult, asa, fara sa fortez. Mi se incetinesc reactiile si creierul intra in „odihna activa”, insa somnul nu ma poate lua prin surprindere. N-am adormit vreodata vizionand un film, stand pe scaun, la volan, sau pe unde li se mai intampla oamenilor sa adoarma. Eu dorm cand vreau sa dorm si ma trezesc cand vreau sa ma trezesc, fara niciun efort.

Un singur aspect nu-l pot controla, in ce priveste somnul. Emotiile puternice mi se transmit de seara spre orele diminetii. Prin emotii puternice inteleg un eveniment pe care-l astept cu nerabdare, o tristete coplesitoare, o dezamagire care ma marcheaza, o tampenie pe care am facut-o… si ma pomenesc treaza la 3-4 dimineata, cu aceeasi stare de neliniste, gandindu-ma la asta. Nu-i rost sa mai stau in pat, ca ma apuca nervii. Dar e rau, pentru ca ziua e ratata. Din start.

Anunțuri