Linistea n-a fost nicicand mai adanca,

dorul mai plin,

albastrul mai senin

si sangele mai cald. M-am desprins

plutind pe muguri de cuvinte,

pe care nu le-am mai rostit vreodata,

pentru ca zambetul tau le unise deja

cu tot ce nici nu incercasem sa fiu.

Am inteles, intr-un tarziu.

Biciul pedepseste sau alinta,

lin, ca o adiere, tandru, ca o recompensa

si doare doar vina;

mana pe care o iubesti nu raneste.

Publicitate