by cerulinstelatdeasupra

Uneori, viața mă lasă cu gura căscată
uneori imi dă vin, alteori, apă plată.

uneori mă adoarme cu stele pe frunte
alteori mă trezește printre cioburi mărunte

uneori ma mângîie cu buzele-i moi
alteori mă izbește și mă lasă-n noroi

uneori blând mă cheamă în alb așternut
alteori mă alungă-n deșerturi de lut

uneori îmi vorbește doar în șoapte de-alint
alteori mă străpunge cu tăceri de argint

uneori mă iubește ca pe-al ei drag copil
alteori mă urăște, un proscris în exil.

Chiar și azi, când o știu, tot îmi pare ciudată
Uneori, viața mă lasă cu gura căscată.