Nisip incis prelins printre degete tarzii –

trupul mi-e ars ca tarana baraganului,

mintea mi-e ploaie de vara , rafala trecuta,

stropind intarziat plante uscate de seceta.

Nestatornica natura ma cerne schilodit,

intre o raza jucausa de soare si o furtuna cu piatra.

Sufletu-mi rade, vibreaza naiv,

copil ratacind pe strazi fara nicio cale.

Nisipul e pe sfarsite, colb greu s-asterne peste clepsidra neintoarsa.

Anunțuri