In atatia ani anumite lucruri au fost mereu la fel si anumiti oameni au fost mereu acolo. Fara sa-i am, fara sa fie ai mei si fara ca eu sa fiu a lor mai mult decat prin propria-mi raportare – ca la un pilon al existentei fara de care m-as fi clatinat. Atat de sigura eram ca vor fi acolo intotdeauna, incat acum ma intorc si-i caut, ii aud si le vorbesc si sun la soneria care acum nu mai suna la fel, chiar eu am schimbat-o – cea veche se stricase. Vin la mine acasa cu sentimentul ca voi auzi dinauntru atat de cunoscuta voce si pasii grabiti sa-mi deschida, bucurandu-se „ai venit, Maria!” .
In fiecare zi intru pe aceeasi usa si aud aceiasi pasi si aceeasi voce.
In casa sunt doar eu.

Anunțuri