Mi-e foarte clar ca raspunzand comentariilor pe care le lasati si incurajandu-le, as creste traficul. Poate chiar ne-am distra. Blogul asta insa nu e messenger. Cum nici comentatorii de dragul comentariilor nu sunt doriti. Tampeniile absolute le-am sters intotdeauna. Nu ma intereseaza traficul. Imi doresc foarte tare ca cei ce trec pe aici si citesc sa inteleaga ce-am vrut sa spun. Iar daca nu inteleg, sa ma intrebe, ca le explic. Nu fac literatura, nu scriu poezie, nu-mi aleg cuvintele si nu trebuie sa placa. As dori sa fie foarte clar lucrul asta, intrucat mi s-a spus: „Esti cea mai haotica….versificatoare…pe care am vazut-o…”.
Eu NU scriu versuri. Uneori scriu ganduri carora le dau intentionat o forma abstracta, tocmai pentru a le intelege numai cine poate. Cine nu poate, oricum nu ma intereseaza sau nu erau pentru ei. Scriu pentru mine, uneori de nervi, alteori de bucurie, de cele mai multe ori de singuratate. Niciodata de plictiseala. Cand ma plictisesc, mananc seminte.

Daca aveti ceva de spus, sunteti bineveniti sa comentati, mai schimbam o idee. Daca insa aveti doar cuvinte, fara nicio idee, asteptati-o, ca vine. Nu irositi cuvintele.

Anunțuri