Isi petrecea vacantele de vara la bunici. Toti copiii fac asta, veti spune, asa-i. Doar bunicii pe care-i avea ea, erau diferiti.
Ziua incepea pe la 6, cand o trezea femeia aia si-i spunea sa puna apa in sticlele pe care le vor lua la camp. Ea fierbea oua. Le puneau in traista tesuta si infasurau ridichile in ziar. Pentru ca le spalasera, la camp nu trebuie sa irosesti apa. Campul era de fapt un deal, pe care-l urcase de multe ori cu vaca… Ii placea sa ia vaca de funie si sa invoce pretextul ca o duce la pascut. Nu prea avea ea ce manca pe acolo si nici nu se puteau duce prea departe, se temea ca se va rataci… asa ca nu pierdea din vedere muchia dealului, ca sa se intoarca de-a lungul ei. Dar era liniste. Mergea tarand funia vacii prin praf si lasa urme desculte pe cararea ce-i frigea talpile. Insa era liniste. Si doar intunericul o facea sa se intoarca acasa.
Urcau dealul dimineata si sapau porumbul sau via toata ziua. De vreo doua ori, mancau. De cate ori se mutau, faceau un alt manunchi de buruieni si o groapa, sa tina apa rece. Se intorceau seara, cu un ocol, sa poata trece prin dreptul lotului de grau. Se facea graul pe vremea aia. Se agata de cate un visin salbatic, crescut in mijlocul lanului si-i spunea femeii ca ar vrea un brifcor cand vor ajunge acasa. Nu aveau 3 lei pentru brifcor, insa apa era mult mai rece decat cea de pe camp.
Scria intr-un jurnal. O mai fi si-acum prin vreo cutie jurnalul ala, dar n-a avut niciodata curaj sa-l caute. Sunt prea multe amintiri acolo, prea multe strigate, prea repede ritmul batailor inimii ca sambata, cand vor veni parintii, o vor trezi din somn cu cureaua… Femeia aia le spunea de la poarta toate prostiile pe care le facuse, iar ei n-o imbratisau si n-o pupau niciodata cand veneau in weekend. O certau si o loveau. Cand doar tipau, era bine. Era aproape liniste. Duminica plecau si ziua incepea din nou de la 6.

N-avea carti. Era prea obosita seara ca sa mai poata citi, dar tot fura vreo doua pagini din „Legendele olimpului”. In septembrie, la scoala, colegii se vor intrece in povestiri despre ce-au citit si unde au fost. Ea era mai bronzata ca toti, ar fi putut spune ca a fost oriunde, dar prefera sa taca. Isi mai ascundea o vreme urmele bataturilor  din palme… copiii erau mult prea mici, oricum, ca sa le observe. Jurnalul stia tot. Stia, de pilda, de ce ea, spre deosebire de celelalte fete din clasa, mergea intotdeauna la toaleta ca sa-si puna echipamentul pentru sport. Vanataile de pe picioare nu prea treceau…

Azi i se pare incredibil ca e aici.

Anunțuri