Cu totii stim, in micimea noastra, cam cat valoram. Unii nu dau doi bani pe ei insisi si aspiratiile le raman mici, cam cat de mici considera ei ca merita. Si-n viata, ca si-n marketing, nu obtinem insa ce meritam, ci ceea ce stim sa negociem.
Cand cineva descopera in noi mai mult decat am fi putut visa vreodata ca suntem in stare, ramanem trasniti si ne revenim din surpriza mult dupa ce acel cineva a plecat. Pentru ca asa suntem noi, niste frustrati care ar vrea totul fara sa ofere nimic in schimb. Nu ne punem intrebarea „cine sunt eu?” ci epatam prin ceea „CE sunt eu”, prin comparatie cu toti, mai putin cu noi insine.
Si pentru ca ne dor amintirile le ingropam adanc, odata cu valorile, cu morala, cu noptile de nesomn si cu tot ce face omul sa fie OM. Si parem puternici si atotstiutori, fara sa mai stim, de fapt, CINE suntem.

Publicitate