Sunt inconjurata de loseri, nascuta de loseri si toata viata mea a trebuit sa ma lupt cu mintile inguste ale unor loseri care n-au stiut sa-si asume nici faptul ca au facut copii, nici pe acela ca eu nu pot, nu vreau si nu voi fi niciodata ca ei, nici tragediile pe care le-au provocat incercand sa ma transforme!

Minti si caractere meschine, care s-au bucurat de fiecare data de esecurile mele, pentru ca „mi-au spus ei!!!”. Nu m-au sustinut, nu m-au incurajat, nu m-au echilibrat, nu mi-au dat incredere, nici speranta. Toate reusitele, toate lucrurile pe care le-am facut, chiar si greselile, au fost ca sa le-arat ca pot, ca degeaba ma vor trage inapoi, si inutil imi vor spune ca nu sunt in stare, pentru ca eu voi merge inainte.

Azi un om imi spune sa renunt la competitie si are dreptate. Nu stiu insa cum sa fac asta, cand toata viata mea a fost o competitie. Azi as vrea sa pot renunta la tot, sunt atat de obosita… Nu caut vinovati, probabil ar fi trebuit sa ma rup si-as fi uitat. Am fost slaba. Acum sunt sfarsita si le-am demonstrat tot ce era de demonstrat. Pentru ce mai lupt?