by cerulinstelatdeasupra

Aluneci, dar, prin palma-mi cea închisă
în care-ți cuprinsesem spovedirea,
sărutul tău, arsura mult promisă,
cu fața-ntoarsă-și spune iar psaltirea.

Am mâini de orb și-ți caut dulcea gură
privirii mele înțeles să-i nască
dar p-eșafodul timpului abjură
și răni deschise peste buze cască.

Amare ierburi moi ne-alintă dorul
pelinului sorbit cu gust de mai,
din zațuri ne șoptește Ghicitorul:
tu n-ai venit să pleci, dar nici să stai.

Publicitate