Pentru ca-n seara asta nu mai am cuvinte, stii ce-am sa fac? Am sa tac. Am sa te las sa vorbesti pentru prima data de cand ma cunosti, fara sa te intrerup, fara sa rad si fara sa te ating. Stii… cand te ating… sunt foarte atenta la ritmul vorbirii tale, nu respiri niciodata mai des. Doar cuvintele se opresc undeva intre palma mea si genunchiul tau, suspendate in asteptarea unei reactii, ca sa nu ne intrerupa. Se naste intre noi un vid complice, de-o asemenea discretie incat tu nu o observi. Si vorbesti mai departe.

Da, imi amintesc. Mi-am dorit sa-mi vorbesti. Tacerea ta doare mai tare decat tacerea intregii lumi. Iti mai amintesti tacerile noastre? Sunt azi fiecare cuvant pe care mi l-ai spus tacand.
Sunt azi, tot ce sunt azi sunt mugurii cuvintelor nerostite de tine, pe care le-am ascultat in noptile cand rememoram ce-ai rostit. Sunt azi.. sunt in genunchi la picioarele tale cu un singur cuvant in privire. Te rog, taci. Taci putin cand ai sa vii data viitoare. Si eu am sa tac. Te rog, hai sa nu mai vorbim o vreme. Am atatea sa-ti spun…

Anunțuri