In urma cu ceva timp, il intrebam pe un om, pe care l-am simtit eu ca fiind (gandind/simtind) cam ca mine, si care scria pe un blog… „nu te supara faptul ca nu te inteleg? nu simti ca te irosesti?”; „nu, mi-a spus el, ma distreaza”.

Pe mine nu. Mie imi vine sa plang de ciuda, de fiecare data cand vad/simt/stiu ca sunt altfel. (Sigur, cand nu ma dau mare cu lucrul asta).

Uneori as vrea sa fiu si eu ca toti oamenii.

Dar nu pot.

Anunțuri