Pe la 5 mi-era somn…

Sa dispar, m-am gandit. Tocmai cand astazi ma intrebase cineva cum imi mai merge, si-i spusesem ca-mi merge mai bine ca niciodata. Cred ca m-a crezut nebuna (n-ar fi primul)… tocmai acum, cand tara e-n criza,  eu sunt multumita si mi-e bine.

Apoi s-a facut seara. Si mi-am dat seama ca e un fir invizibil de subtire intre liniste si haos. Ca toata linistea asta se poate spulbera intr-o clipa de revolta. Ca as putea sa urlu, intr-o zi, „NU MAI POT!”. Si gata, fie ca va fi maine, fie peste 10 ani, nebunia ar anula toata munca, si efortul, si lacrimile, si noptile de nesomn.

Si s-a facut dimineata. Daca mi-e frica de ceva pe lumea asta, mi-e frica de mine.

Anunțuri