Ma simt ca un gandac.
Stiu c-ai putea sa ma strivesti oricand.

Iubirea asta e mai mare decat mine,
Ma inghite.
In fiecare noapte ma lupt cu o dihanie care nu ma ucide doar pentru ca n-a venit inca momentul. O stapanesc aparent, dar si eu si ea stim ca este mai puternica decat mine. Daca plang, se potoleste, probabil arat vulnerabila cand plang.

Nu ma protejeaza nimeni, de multi ani plang doar cu mine, si asta o fi motivul pentru care oamenii cred ca sunt mare, si rezist. Doar eu… ma simt uneori atat de mica, cat un graunte, vizibila doar pentru ca ma imbraca ce simt.

Un vierme tesand in jurul lui matase. Viermele va muri.