O luna verzuie mangaie iarasi conacul si prin ferestrele dantelate, pe petrecaretii din sala cea mare a conacului. Mancaciosi si insetati, dantuitori si vorbareti, fiecare isi vede de ale sale…in vreme ce Orbul si Piranda stau unul langa altul: ea muta si el intunecos, fara a putea pune ganduri in comun, decat prin tinerea de mana care se petrece pe sub masa .
Talambul roade dezinteresat o coasta de batal si surade tainic, cu ochii la degetele harnice ale Pirandei…
Am toata amiaza,
Ai toata casa,
A ramas un singur chin:
Descopera-ma, sau sa m-abtin?
O mila de loc pana la soroc,
O gura inciresata…
Ooooof, ooof, grea-i tacerea,
Trupului inmiresmat…”
Canta lautarul cu foc, bucatareasa adapa carafele, Scufita jumuleste margarete…si nime nu se-ncumeta a spune povesti .
Doar cineva gandeste tainic… „Caut duduie….cu pielea gutuie…”

Publicitate