Cand eram mica,visam aleea dragostei plina de flori, care de care mai colorate, una mai frumos mirositoare decat cealalta…
Acum… din loc in loc, descopar cate un teren gol, pe care in locul florilor sunt boscheti mari de ciulini, maracinis si plin de ghimpi. Vai de acei ce nu pot sa supravietuiasca acestor „campuri’. As vrea sa fiu cu tine atunci cand treci pe acolo, dar nu se poate, si voi incerca macar sa te pot ajuta prin scrisori cu care am sa incerc sa transform „ciulinii” in crini, „maracinisul” in garoafe, iar „ghimpii” sa ia forma trandafirilor, acest minunat simbol al dragostei ce ti-o port!

Ce dor nespus ma cuprinde in aceste clipe! Imi sfisie inima acest dor, ce cruzime… iar eu, legata de maini si de picioare, nu pot face nimic ca sa te apar si sa ma apar!

Publicitate