Am o relatie speciala cu marea…  o dragoste platonica…

Copil fiind, am mers la mare o singura data, cand aveam 5 ani. M-au pierdut parintii pe plaja, pentru ca ma dusesem intr-un loc mai retras, stateam in fund si ma uitam la mare…

Mai tarziu… n-am mai inteles-o… ma pervertisem… dar n-am incetat niciodata sa o iubesc. Am mai fost de-atunci… de 5 ori… Imi vine sa plang, cateodata, cand realizez cat timp am pierdut, fara ea… As sta zile s-o privesc si s-o ascult… Mi-o amintesc din Panza de paianjen… acolo e marea mea…

N-am inotat niciodata. As fi vrut… precum multe altele… la care doar m-am uitat cu jind… Cum o fi, ca parinte, sa traiesti cu povara de a fi crescut un copil handicapat? Foarte simplu, de vreme ce nu-ti dai seama…

De maine incep cursurile. Vreau sa ma reindragostesc de mare, vara asta. Am irosit prea mult timp…

Anunțuri