M-a apucat un plans cu lacrimi mari, care mi se innodau in barba… n-am mai plans asa… de cand mi-am dat seama ca te iubesc.
Sunt ca o masinarie stupida, programata sa se trezeasca, sa faca x,y,z, sa doarma si sa se trezeasca din nou. Ma simt goala si obosita.
Dar am tot ce-mi doresc. Nu e gluma, chiar am. Si daca mi-as dori mai mult, as mai obtine si altele. Doar ca… nu ma mai intereseaza.
Mi-e dor de iubire. Am si de-aia, de ambele parti. Eu iubesc, si pe mine ma iubeste altcineva. 🙂 Si nu ma intereseaza. Cum nici pe tine.
O sa-mi fac o asigurare de viata si o sa am un accident. Tre’ sa dorm. Am obosit sa plang.
Agarttha's Blog 
Mia a spus:
Trebuie sa mai fie si alti oameni demni de iubirea ta, dar care sa fie dispusi s-o si impartaseasca cu tine. Stiu ca nu e mult…dar e ceva…un punct de pornire.
Pe cand sa te asiguri si apoi sa ai un accident este…definitiv. Ar curma viata ta si ar influenta puternic cel putin o alta viata. Eu zic ca nu e o rezolvare.
Trebuie sa lupti.
Agarttha a spus:
De ce „trebuie”?
Mia a spus:
Pentru ca „dormitul” nu rezolva nimic. Doar distruge viata ta si pe a altora.
Agarttha a spus:
🙂
Raluca H a spus:
Sentimentul de oboseala…ce bine il resimt…si dorul tau…Dar am ajuns la concluzia ca trebuie sa te iubesti in primul rand pe tine…cel mai mult…Dau sfaturi pe care eu insami nu le aplic…Si eu as vrea sa dorm…am obosit un pic…
Mia a spus:
Hei!! WAKE UP!!! Ce-i cu dormitul asta colectiv?
Cand ma simt si eu la fel de obosita si ranita, ma scutur si am gandesc ca sunt mai tare ca piatra. Si chiar sunt. Nimic nu ne poate dobori. Deci terminati. Amandoua.
cerulinstelatdeasupra a spus:
Deh, „trebuie”. :)) Sindromul Stockholm e mai fascinant decat s-a scris in ziare.;)