by cerulinstelatdeasupra

Te iubesc,
spuse ea
cu buzele pline,
tăind rotund pâinea
unsă cu toamna
ce-şi desfăcea picioarele
ca o fecioară scăpată
din violul visului de noapte.
Mi-e dor,
şopti ea
cu pielea tandră
a fiecărui cearcăn.
Stăteam cu spatele
fără s-o văd,
doar sorbindu-i parfumul.
Doamne, ce munţi aş năvăli
şi câte zări aş străpunge
de nu m-ar durea
nenorocitul ăsta de spate…
Înfiptă între coastele mele
ea tăia…
ea tăia…
iubindu-mă.