Mai demult, imparteam oamenii in prosti si destepti.
Cateva ore de butonat laptopul, si ziua de sambata s-a scurs precum picatura de ceai verde cu iasomie, pe marginea cestii portocalii.
S-a uscat timpul, si bruma de uitare peste toamna de dor se-nfrupta din serile noastre razande, pe vremea cand nimic nu era asa cum iti doreai tu, si toate se intamplau cum imi placea mie.

De-atunci nimeni n-a mai ras sorbind licoarea ceainicului acesta, si nicio fata n-a mai plans petrecandu-ti pasul zgomotos spre departare.  De-atunci nu mai aud, si nu mai vad. De-atunci imparteala se face ca intr-un film trucat, cand personajele nu cred in rolul lor, si actrita principala moare.

Publicitate