Azi dupa-amiaza mi-a zambit toamna, printre ramurile copacilor de langa Academia de Politie. Soseaua aia ce iese-n DN1 totdeauna m-a fascinat spre asfintit. Are o lumina aparte si-o miscare ca un grai.
M-am gandit apoi la oamenii carora toamna le musca din inima, pentru ca nu mai pot duce povara unor veri peste masura de vii.
Si m-am mai gandit la animalele din custile de alaturi, captive ca si mine, doar ca ele nu si-au ales singure soarta.
Poate ca nici eu…

Anunțuri