Ce prostie exhibitionista e si facebook-ul asta. Ca si blogul si ca toate modalitatile ieftine de socializare internetica. N-oi fi prima, si probabil nici ultima care se revolta impotriva lor, dar pe mine m-a apucat azi. Azi cand am constatat ca-mi place sa ma expun pe toti peretii cu ce am mai facut si am mai gandit, ca nu o fac pentru toata lumea, dar acele cateva persoane care citesc deja afla lucruri despre mine. Ca uite-asa, fara sa ne vedem lavreo cafea si sa ne intrebam, ca pe vremuri, ce ne place, postand pe facebook devenim cunoscuti. Si comuni. Si de la un punct incolo nu mai citeste nimeni ce aiureli iti trec tie prin cap, pentru ca te-ai demonetizat in ochii lor, precum „like”-ul accesat din inertie. Si cercul se restrange, te urmaresc una sau doua persoane, direct interesate de tine. Care te cunosc deja, iti stiu preferintele si preocuparile, dorurile si durerile, visurile si dezamagirile.

Si-atunci te intrebi: de ce dracului nu ii inviti la o cafea in loc sa postezi pe facebook?

Anunțuri