Imi gajaie biata voce nelucrata, dar m-am gandit ieri la Profesorul Jean Lupu, singurul om din adolescenta mea pe care l-am vazut drept un model, si-am vrut sa-i multumesc cumva.

Probabil nu e cel mai fericit mod ( 🙂 ), insa am incercat sa-l gasesc si nu am reusit.

Multumesc, profesore, pentru ca nu acordai niciodata o nota mai mare de 7 (ca dovada ca nici nu meritam 😆 ), pentru rigurozitate si pentru exigenta. 🙂

Anunțuri