Aseara pe la ora 11.00 intram in Real. Dupa usa de la intrarea din parcarea subterana, vad varfurile a doua picioruse.  Dupa colt, un copil, asezat in fund pe ciment, cu genunchii stransi, imbracat  intr-o bluza. Trec.

Ma-ntorc, copilul tot acolo. Manca ceva, si-n cealalta mana tinea niste bani. Are statura unui baiat de 6-7 ani. Il intreb daca are casa, imi zice ca da. Daca parintii lui stiu unde este el, imi zice ca da. Vorbeste putin cu mine, trist, fara sa ma priveasca. Mi-a spus o poveste, una scurta, cea lunga era in ochii lui. Niste ochi frumosi, mari, albastri. Pierduti intr-o alta lume, din care a venit…
L-am luat cu mine in magazin, l-am intrebat ce vrea sa-i cumpar. A vrut o cutie de rafaello. Mi-a multumit.

Paznicii spun ca-l vad des acolo, aproape zilnic. Era miezul noptii cand am plecat. I-am zis sa se duca acasa, si s-a dus.

Si-acum?