N-ai cum sa mergi cu bicicleta prin orasul asta. Adica ai cum, dar trebuie sa fii foarte ambitios.

Pistele de biciclete se termina, pe rand, fie intr-un stalp, fie intr-o groapa, fie, pur si simplu, la capatul unui trotuar in continuarea caruia te uiti inutil, ca nu mai vezi alta cale. Pentru biciclete.
Iar pe unde sunt, fie se plimba niste babe pe ele, fie o doamna cu un carucior, fie e parcata o masina, fie s-au intalnit trei domni si stau de vorba.

Unii te mai vad, si se feresc, altii nu. Tre’ sa-i ocolesti tu. Cel mai misto e cand intra si cate-un mitocan cu masina cu tot pe trotuar, fara sa se uite daca vine vreo bicicleta, desi pista e marcata.

Prin parcuri nici nu merita incercarea, e aglomerat si complet haotic, nu stii de unde-ti sare in fatza un copil care alearga dupa minge.

Asa ca-ti mai ramane marginea carosabilului, unde te claxoneaza, evident, toti soferii, nu pentru ca-i incurci, ci pentru ca stiu ei ca n-ar trebui sa fii acolo.

E civilizatie. Nici 5 minute.

* Imi amintesc de Bekescsaba, unde 1 din 3 locuitori are bicicleta, si vezi barbati in costum, sau femei in fusta, mergand atat la birou, cat si la cumparaturi, cu ea.

Ce-as pleca…

Anunțuri